sâmbătă, septembrie 26, 2009

Cadourile

Uitandu-ma azi prin camera, am recunoscut multe dintre obiectele primite cadou. Majoritatea imi sunt foarte dragi si nu m-as desparti de ele si asta pentru ca au fost daruite din suflet. Dar oare toate au fost daruite la fel? Cred ca oricui i s-a intamplat sa primeasca un cadou, o atentie si sa simta ca el de fapt reprezinta un fel de obligatie indeplinita. E urata aceasta impresie, e greu sa iti manifesti multumirea intr-o astfel de situatie, mai ales ca persoana respectiva nici nu asteapta vreo reactie din partea ta. Dar daca interesul tau de a face un dar nu iti este rasplatit si cadoul tau este primit cu raceala si indiferenta? Este foarte nedrept. De aceea sunt de parere ca nu ar trebui niciodata sa facem cadouri din obligatie si de obicei, acestea devin indatorii cand vine vorba tocmai de personele carora nu le pasa de gestul nostru. Este o ipocrizie sa cumparam un cadou fara sa ne pese daca va fi o placere sau nu si sa-l oferim cu aceeasi nepasare.
Ganduri optimiste: Fiti siguri ca prietenii apropiati vor aprecia mereu o atentie si vor fi bucurosi sa o pastreze printre obiectele favorite. Daruiti din tot sufletul, chiar daca nu e ceva costisitor sau foarte util, important e ca acest lucru va ramane o amintire si va smulge de fiecare data un zambet celui care l-a primit. Trebuie sa invatam sa oferim si sa primim un cadou pentru ca acesta sa fie mereu un prilej de bucurie.

Niciun comentariu: